plan de afaceri acasa

Plan de Afaceri

Mic ghid ce sare in ajutorul celor care isi propun sa devina antreprenori.

Cheia este la tine!

Noi nu iti cerem sa-ti faci cont,pe noi ne vizitezi,si am fi bucurosi daca te-am putea ajuta, speram sa facem o treaba buna pentru tine.

Stiri

Irina Oprea a terminat Facultatea de cibernetică la Academia de Studii Economice din Bucureşti în urmă cu aproximativ şapte ani şi tot atunci a decis să treacă de la statutul de colaborator pe proiecte de implementare ERP (Enterprise Resource Planning) – soluţii software de business, la cel de antreprenor. Astfel, în 2008, în parteneriat cu o firmă din Danemarca, a înfiinţat System Innovation România, companie care implementează o astfel de soluţie pentru firmele mici şi mijlocii şi care anul trecut i-a adus afaceri de 100.000 de euro.

„Am lucrat pe un proiect tocmai cu firma care îmi este parteneră acum în business, dar nu se poate spune că eram angajată, ci că eram un fel de freelancer, aveam multă libertate. În 2008 proiectul la care lucram s-a încheiat şi am decis să deschidem System Innovation pentru a implementa şi în România soluţia SAP Business One, dedicată firmelor mici şi mijlocii. Este un software internaţional pentru care am făcut nişte modificări pentru a fi funcţional pe piaţa locală, în linie cu reglementările contabile şi financiare de aici. Practic, produsul era absolut nou pentru România“, spune Irina Oprea, care deţine 50% din businessul Sistem Innovation România, restul acţiunilor fiind ale firmei daneze System Innovation Consult Aps.

Compania pe care antreprenoarea în vârstă de 29 de ani o conduce are în prezent în jur de 30 de clienţi atât de pe piaţa locală, cât şi din străinătate, care provin din domenii precum producţie, servicii sau retail.

Echipa Sistem Innovation România are alţi opt angajaţi, cei mai mulţi fiind absolvenţi de cibernetică. „Nu cred că a fost vorba despre curaj atunci când am decis să devin antreprenoare, pentru că deja lucram cam pe cont propriu de mult, la început am fost singură. Abia în ultimii ani am început să simt o presiune, să simt că am o responsabilitate faţă de oamenii pe care i-am angajat şi care trebuie să îşi primească salariul indiferent de cash flow. La fel, taxele trebuie plătite şi trebuie să ştii în ce investeşti şi în ce nu e bine să bagi bani. E greu când echipa creşte, pentru că nu mai poţi fi doar om tehnic, ci trebuie să îi motivezi, să ai competenţe de leadership“, explică Irina Oprea.

Pentru anul acesta antreprenoarea se aşteaptă la afaceri de aproximativ 200.000 de euro, duble faţă de cele de anul trecut.

“Pentru clienţii multinaţionali am vândut puţine licenşe pentru că, în general, acestea sunt cumpărate de grupurile de comapanii şi apoi transmise către subsidiare, deci cea mai mare parte a businessului nostru a venit doar din implementarea SAP Business One. Începând cu 2013 am targetat şi companiile din România pentru care soluţia noastră vine atât cu preţuri competitve, cât şi cu un know-how internaţional”, adaugă ea.

O tânără de 25 de ani din Cluj pariază pe coşurile cu fructe pentru corporatişti

Mihaela Ancău are 25 de ani, nu a lucrat niciodată pentru o companie şi de mai bine de un an are propriul business, o firmă care livrează coşuri cu fructe corporatiştilor, iar acum vinde peste o tonă de mere, prune, nectarine sau struguri în fiecare lună.

„Înainte de a porni acest business nu am lucrat, chiar eram în căutatea unui job şi mi s-a părut o idee de afaceri cu potenţial, mai ales că, la vremea respectivă, în Cluj nu erau decât câteva depozite care mai livrau ocazional fructe la birou, dar nicio firmă specializată pe asta. Ideea în sine am preluat-o din Belgia, unde lucrează un prieten şi ştiam că primeşte zilnic fructe la birou“, spune Mihaela Ancău, absolventă de economie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.

Snack Box, businessul creat de antreprenoare împreună cu un partener de afaceri şi ajutată de alte trei persoane cu statut de investitor, este un SRL-D, o afacere „debutantă“ pentru care se acordă facilităţi fiscale şi finanţare de până la 10.000 de euro de la stat (pe baza evaluării unui dosar).

Tânăra spune că, iniţial, afacerea începută în luna iunie a anului trecut era înregistrată pe altă firmă şi că abia de la începutul lui 2014 aceasta s-a transformat în SRL-D.

Totuşi, ea şi partenerii de afaceri nu au depus încă un dosar pentru obţinerea unei finanţări din partea statului.

„Am vrut să luăm finanţare, dar cum eu şi partenerul meu de afaceri suntem singurii care ne ocupăm de tot businessul, ne-a fost foarte greu să ne facem timp să scriem proiectul. Ar trebui să angajăm o persoană care să preia fie locul meu pentru ca eu să fac dosarul, fie să se ocupe ea de proiect. Dar avem nevoie de cineva care să mai fi lucrat în domeniul restaurantelor“, explică Mihaela Ancău.

Snack Box se aprovizonează de la depozitele de fructe din Cluj şi livrează fructele la companii în aceeaşi zi, până la ora 10.00 sau 11.00.

Compania are doi clienţi mari care comandă câte 600, respectiv 700 de kilograme de fructe lunar, dar şi clienţi mai mici cărora le livrează câteva zeci de kilograme de fructe pe lună la un preţ de puţin peste 6 lei/kg, plus TVA.

„La început ne-am axat mai mult pe firmele de IT pentru că ne gândeam că sunt mult mai dispuse să acorde beneficii angajaţilor, însă am fost contactaţi şi de companii din alte sectoare.

Până acum am avut doar două firme care au ales să nu mai colaboreze cu noi din simplul motiv că luau în jur de 10 kilograme de fructe pe lună şi au ajuns la concluzia că ar fi mai simplu să le cumpere chiar ei.“

În prezent, cei doi parteneri de afaceri se ocupă atât de administrarea businessului, cât şi de livrarea comenzilor, pe care le fac cu ajutorul a două maşini şi ,companiilor care încă nu le sunt clienţi, dar ar vrea să apeleze la Snack Box, le oferă un coş cu fructe gratuit pentru a testa serviciile lor.

În urmă cu zece ani lucrau ca barmani pe litoral. Acum au o cafenea în centrul Capitalei şi 400 de clienţi pe zi. „După ora 20:00 nu mai servim cafea şi ne transformăm în bar”

Mihai Panfil (29 de ani) l-a cunoscut pe Bogdan Nicolae acum mai bine de un deceniu când lucrau amândoi ca barmani pe litoral, iar acum şase ani şi-au deschis primul business împreună, Barmania, o companie care organizează cursuri şi programe educaţionale pentru sommelieri, barista şi barmani. Apoi şi-au extins businessul cu un local pe Calea Victoriei, la etajul 1 al magazinului Orange, pe care apoi l-au închis, odată cu magazinul.

Ultimul pariu al celor doi antreprenori este cafeneaua Origo, deschisă în primăvara anului trecut în apropierea centrului istoric al Bucureştiului, care a ajuns astăzi la 300-400 de clienţi pe zi.

„Eu sunt din Mangalia, şi cum este tradiţia la noi la mare, din adolescenţă te angajezi. Eu am început să spăl pahare într-un club de pe litoral. Am avut însă norocul să am un manager care studiase în SUA şi am învăţat multe de la el.“

La 18 ani era deja barman şi participa la prima competiţie în domeniu. Doi ani mai târziu deja câştiga prima competiţie pentru barmani şi începuse să ţină traininguri în domeniu şi să facă primele cursuri de mixologie (prepararea de cocktailuri).

„La momentul acela, acum şase-şapte ani, nu ştiam nimic despre cafea, motiv pentru care am decis să merg la cursuri de specializare în Italia. Ajuns acolo, am avut un şoc pentru că mi-am dat seama cât de multe lucruri erau de învăţat.“ La întoarcere a continuat să citească, să se documenteze şi acum patru ani participa ca jurat la prima competiţie naţională de barista. Un an mai târziu intra în concurs din poziţia de participant şi câştiga, plecând în Columbia să reprezinte România la campionatul mondial de profil.

La momentul acela el deţinea deja împreună cu Bogdan Nicolae compania Barmania, însă nu aveau niciun local propriu, unde să poată expune ce au învăţat. „Am început cu un bar experimental în cadrul magazinului Orange de pe Calea Victoriei. Traficul din zonă nu era unul bun, mai mult, era greu să îi urci pe oameni la etajul întâi al magazinului.“ Barul s-a închis odată cu magazinul Orange, iar cei doi antreprenori au început să caute un alt spaţiu. Au văzut un anunţ de închiriere a unei clădiri de pe strada Lipscani, amplasată însă în afara nucleului centrului istoric. L-au închiriat şi şase luni mai târziu, în martie 2013, deschideau localul.

„Nu am vrut să mergem în centrul istoric, o zonă aglomerată, unde oamenii merg în special seara. Noi suntem un business şi de timpul zilei, de aceea am căutat un spaţiu într-o zonă liniştită. Vrem ca oamenii să ştie despre noi şi să devenim o destinaţie.“

Investiţia iniţială în acest business a fost de 50.000 de euro, alţi 40.000 de euro fiind cheltuiţi pe parcurs în echipamente noi, în stocul de cafea şi în prăjitorie. Banii au provenit din fonduri proprii, profitul fiind în permanenţă reinvestit.

„O parte dintre echipamente le aveam deja de la Barmania, însă ulterior am investit în altele noi. Odată cu lansarea businessului am deschis şi o mini prăjitorie de cafea cu care ne-am extins puternic. Am pornit la drum cu un prăjitor de 4 kg, am ajuns la 8 kg şi acum vrem să creştem la 12 kg.“ Cafeaua de la Origo este importată din Kenia, Etiopia sau El Salvador, la fiecare 3-4 luni fiind adus un nou stoc. „Facem degustări şi apoi alegem ce să aducem. Optăm de fiecare dată pentru cafele proaspăt culese.“

La început, cei doi antreprenori prăjeau doar pentru Origo, însă în timp businessul s-a extins şi acum cafeaua a ajuns şi în alte localuri, precum Pain Plaisir (Bucureşti) şi Boema (Cluj Napoca). „Cei cărora le dăm cafea le cerem şi anumite echipamente de preparare şi le oferim şi training pentru barista.“ Mihai Panfil spune că vrea să crească businessul din prăjitorie, la fel şi Origo.

Astăzi, cafeneaua are 300-400 de clienţi pe zi (150-200 de bonuri fiscale), existând diferenţe între weekend şi zilele din timpul săptămânii şi între iarnă şi vară. Din total o treime sunt străini, expaţi şi turişti. „Iarna ne aşteptăm la o scădere a traficului pentru că suntem local de nefumători“. Pentru Origo există zilnic trei perioade de business: dimineaţa între 7:30 şi 9:00 când vin oamenii înainte de job, între 11:00 şi 14:00 când vin pentru cafea după ce iau prânzul în altă parte şi după 17:00. „După ora 20:00 nu mai servim cafea şi ne transformăm în bar. Ca să ai o cafea bună ai nevoie de rulaj mare şi după ora 20:00 nu multă lume comandă cafea. Dacă ţii cafeaua între râşniţe îşi pierde din aromă.“

Iarna foarte mulţi clienţi vin seara, în timp ce vara traficul se concentrează în prima parte a zilei. De altfel, cei care vin dimineaţa preferă să comande cafea la pachet, din totalul businessului 30% venind din „to go“ (vânzările la pachet). Prepararea unei cafele durează 55 de secunde pe ceas, iar cele mai bine vândute produse Origo sunt latte, falt white şi cappucino.

În meniul cafenelei pe lângă băuturi şi cafea există şi câteva deserturi, însă nu şi mâncare, iar Mihai Panfil spune că situaţia nu se va schimba pentru că trebuie să se concentreze pe ce ştiu să facă cel mai bine.

El aşteaptă afaceri de 400.000 de euro din cafenea în acest an, însă nu dă detalii despre prăjitorie. În prezent cele două sunt operate de compania Origo Shop care a avut anul trecut afaceri de jumătate de milion de lei, însă nu a prins decât opt luni de funcţionare. „Nu vrem să ne extindem cu încă o cafenea Origo, este un business artizanal. Mai mult, un barista are nevoie de 2-3 luni de pregătire, iar când am dat anuntul pentru Origo am avut 800 de candidaţi din care au rămas şase.“

Doi prieteni au furat o idee din SUA şi vor să le-o vândă corporatiştilor din Pipera

Ionuţ Rusu, 24 de ani, şi Alexandru Petrescu, 25 de ani, doi tineri din Râmnicu Vâlcea cu studii de comunicare în Danemarca au pus o picioare o afacere inedită. Cei doi vând covrigi corporatiştilor dintr-o rulotă amplasată, cu precizie, într-o zonă din Pipera. Brandul Sunday Bagels and Coffee este inspirat de micii comercianţi din New York, capitala covrigului, aşa cum o numesc cei doi. "Timp de o săptămână am mâncat la toate covrigăriile premiate din Manhattan, de două-trei ori pe zi mergeam şi le gustam. Cred că nici unul dintre noi nu a mai mâncat atât de multă pâine niciodată."

"Noi suntem colegi şi prieteni de multă vreme, mulţi ar spune că nu e reţeta succesului însă cred că depinde de la o persoană la alta", povesteste Ionuţ Rusu. "Totul a fost luat din aproape în aproape, în sensul că am vrut mai întâi să vedem unde ne putem afirma antreprenorial cu capacităţile de care dispunem, pe de-o parte, asta implicând şi sfera financiară. Şi, ca un alt aspect, am vrut să ne pliem bine şi pe modul de business din România şi să mergem către o industrie care să ne primească pentru cine suntem şi ceea ce putem noi să dăm şi în care să nu fie nici costurile de intrare foarte mari."

Firma a început activitatea în urmă cu două luni, iar cei doi antreprenori spun ca au ales aceasta zonă de retail pentru că le permitea să îşi creeze propriul brand. "Am mers şi noi pe valul "hai să mă afirm prin food" şi am început să explorăm tipuri de produse pe care am putea să le lansăm în România, precum şi tipuri de clienţi la care am putea să ne adresăm." Alex adaugă că "primul lucru pe care l-am făcut a fost să cercetăm zonele în care am putea intra, şi ne-am dat seama că panificaţia este una dintre industriile care nu au scăzut pe timp de criză, ba din contră. Aşa ne-am dat seama că e un sector bun."

Niciunul dintre cei doi nu are vreun fel de pregătire în domeniul produselor de panificaţie sau cursuri de gătit, motiv pentru care au ales un produs "simplu şi memorabil", aşa cum îl numesc cei doi. "Noi aşa l-am văzut de la început: un produs în jurul căruia putem construi un brand. E destul de popular în afară, deci e dovedit ca un produs de succes şi de aceea l-am ales. Se vede şi la noi, e destul de simplu ce facem; nu avem nevoie să gătim cu uleiuri, noi avem un cuptor şi cremele noastre de brânză; e destul de simplu modelul acesta de business."

Provocarea, povesteşte Ionuţ, a venit din zona antreprenorială. "La noi provocarea a fost alta, pentru că suntem amândoi oameni de comunicare. Noi nu suntem bucătari care să se afirme prin businessul lor, noi suntem oameni de comunicare care crează un brand în jurul unui produs. Iar produsul a fost ales din zona de food tocmai pentru a fi siguri că putem transmite o parte din ceea ce ne place nouă să facem."

După experienţa din Statele Unite, cei doi s-au întors în ţară cu gânduri mari, însă s-au lovit imediat de mai multe probleme. "Când am ajuns în România am făcut o serie de teste, am lucrat cu ingineri tehnologi. E fascinant ce se poate ascunde în pâine. Apoi ne-am lovit de o problemă, am aflat cât de mult diferă calitatea grâului de la o şarjă la alta. În Franţa şi în alte ţări din vest, grâul se cultivă cu anumiţi parametri la bob, pe când la noi el poate să difere radical. Producătorii trebuie să umble apoi la făină şi să garanteze aceeaşi calitate. Următorul pas a fost să găsim un producător de încredere, pentru că noi suntem la început şi e uşor pentru cineva să ne păcăleascş. Am vrut să fim siguri că nu se pune nimic în grâu, că nu pun chimicale ca să îl crească pentru că şi acolo e o întreagă discuţie."

Au ales să pornească o firmă de tipul SRL-D, formulă ce le permite ca, la un anumit moment dat, să acceseze fonduri din partea statului. Nu au folosit însă banii statului pentru începerea businessului. Speră însă să îşi recupereze investiţia mai repede decât perioada prevăzută în business plan. "Investiţia iniţială a fost de 23.000 de euro, totul de la existenţa rulotei, brand, materiale, absolut tot. La cum arată lucrurile în momentul ăsta, undeva în doi ani, doi ani şi jumătate ar trebui să ne recuperăm investiţia. Poate chiar mai repede", adaugă Ionuţ.

Targetul lor de vânzări este unul rezonabil, iar cei doi antreprenori susţin că sunt aproape, după doar două luni, să îl atingă. "Pe noi ne interesează să vindem o sută de produse pe zi. Orice ar fi, trebuie să vindem o sută de produse pe zi. Şi după o perioadă foarte scurtă de activitate, ne apropiem foarte repede de asta. Potenţialul locaţiei e însă mai mare, poate să servească uşor 150 de oameni pe zi." Cât despre încasări, cei doi tineri consideră că folosirea unei rulote este cheia care îi va duce spre profit. "Avantajul nostru faţă de alte afaceri, de genul celor deschise la parterul unei clădiri de afaceri, este că noi suntem mulţumiti dacă încasăm 300 de lei pe zi. Pentru ei e un dezastru, pentru că au de plătit chiria."

Ambii sunt de acord că au învăţat multe lucruri în ultimul an şi că investiţia ar fi mult mai mică dacă ar deschide un nou business. Costurile, spun ei, ar fi mult mai mici, motiv pentru care au un singur sfat pentru alţi tineri antreprenori: "Trebuie să vorbeşti cu oamenii. Trebuie să faci research şi de fiecare dată când vrei să afli ceva, cel mai bine este să mergi şi să îi întrebi pe alţii care fac asta deja."